Acest site folosește cookie. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra.
Astrograma.pro
2016-11-07 01:40:35
Autor: psiholog Aurel Roșca    În prezent se vorbeşte tot mai mult despre noţi

Cum ne re-echilibram sub stres

Cum ne re-echilibram sub stres

              Tensiunea psihică şi, implicit, contracţia excesivă apar în viaţa noastră datorită slabei capacităţi de adaptare la condiţiile de mediu, condiţii care sunt determinate uneori de raţiuni ce se situează în afara normalităţii de lucru şi a conveţuirii în comun. Totuşi, frustrarea şi tensiunea psihică nu se datorează doar negativelor acumulate din mediul de lucru, din realitatea cotidiană sau din relaţii şi activităţi, ci se datorează şi modului defectuos în care ne gestionăm problemele de viaţă, adică de cele mai multe ori ne stresăm singuri, fără vreun motiv serios. Grija exagerată pentru propria persoană, lipsa de educaţie şi autodisciplină, dezordinea din minte şi din lucruri, toate acestea contribuie din plin la accentuarea stresului negativ. De asemeni, excesele de tot felul şi contracţia dusă la extrem, determină întotdeauna instalarea angoasei însoţită de anxietate. În acest sens, trebuie să avem în vedere că soluţia cea mai bună pentru reconstruirea echilibrului psihologic, dar şi pentru dobândirea libertăţii de decizie şi opţiune, consistă în întărirea capacităţii de adaptare la realitatea existentă şi, în special, în aplicarea unor metode de relaxare şi destindere, chestiuni care limpezesc apele şi alungă patologia angoasei şi a anxietăţii provocate de stres. 
               După un anumit grad de dezvoltare personală, de înţelegere, maturizare emoţională şi creştere în spirit, ne putem convinge de faptul că, lumea în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea, este aşa cum alegem noi înşine s-o privim, şi că adevărata libertate de acţiune şi decizie o putem obţine doar stăruind în autodisciplină şi muncă corectă şi cinstită. 
    Folosind din plin mecanisme de apărare sănătoasă precum:  
•    Altruismul - adică atitudinea binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; 
•    Sublimarea - adică înlocuirea credinţelor şi concepţiilor greşite cu un mod de interpretare bazat pe sisteme de valori consacrate; 
•    Umorul - adică înclinarea spre glume şi ironii făcute pe seama unor situaţii amuzante;
•    Reprimarea - adică înăbuşirea pornirilor regresive prin   măsuri   drasnice; vom   putea   lucra   cu satisfacţie la înfăptuirea lucrurilor bune de dorit, atât pentru sine cât şi pentru cei din jur.  (…)                                              

            Aşadar, observăm că stresul devine un factor patogen doar atunci când nu mai găsim soluţii la lipsurile şi conflictele ce se produc în viaţa noastră. 
(…) Mecanisme prin care putem evita mai uşor patologia stresului: 
•    Învaţă să spui nu fără să te simţi vinovat şi fără a crede că vei răni pe cineva. A dori să mulţumeşti pe toată lumea este un efort şi o risipă enormă;
•    Planifică-ţi activitatea zilnică, dar întotdeauna lasă-ţi intervale pentru orice neprevăzut, conştientizând faptul că nu totul depinde de tine;
•    Încetează să te mai simţi responsabil pentru plăcerile altora. Nu eşti nici sursa dorinţelor, nici eternul maestru de ceremonii;
•    Separă problemele imaginare de cele reale şi elimină-le pe primele, deoarece sunt pierdere de timp şi ocupă un spaţiu mintal preţios care îţi este necesar pentru probleme mai importante;
•    Evită să te învălui în nelinişti şi tensiuni străine ţie sau să te preocupi de ceea ce se referă la asemenea negative; ia mai bine o pauză şi apoi întoarce-te la dialog şi acţiune;
•    Înţelege că principiile şi convingerile rigide pot constitui o mare piedică în calea mişcării - rigiditatea e bună pentru pietre, dar nu şi pentru fiinţele umane;
•    Să nu vrei să ştii dacă te-au vorbit de rău şi nici să te deranjeze acest gunoi mintal! Ascultă-i mai bine pe cei ce te vorbesc de bine, dar cu o anumită rezervă – analizează ce spun şi nu-i crede în totalitate;
•    Nu-i abandona pe cei trei mari şi nepreţuiţi prieteni: intuiţia, candoarea şi credinţa ce circumscrie nelimitatul.  

Versiunea integrală poate fi descărcată aici: Stresul psihosomatic

vizitați pagina Facebook Aurel Roșca



Opinii


Spune-ţi opinia

Autentifică-te sau Înregistrează un cont nou pentru a putea scie o opinie

Autor: psiholog Aurel Roșca   

În prezent se vorbeşte tot mai mult despre noţiunea de stres ca factor ce ne alterează starea de sănătate psihică  şi fizică, prin declanşarea unor tulburări emoţionale şi, în cazuri mai grave, prin declanşarea unor tulburări psihice. Pentru a înţelege mai bine chestiunea, trebuie să avem în vedere faptul că noţiunea de stres a fost introdusă în circuitul clinic pentru prima dată în perioada anilor 1936-1950 de fiziopatologul canadian Hans Selye, laureat al premiului Nobel.

Iniţial, termenul desemna o stare de încordare şi tensiune neuropsihică – sindromul general de adaptare la condiţiile mediului sociocultural în care trăim şi lucrăm. În prezent, noţiunea de agent stresor sau agent agresor şi-a făcut extensia către aşa numitul stres neuropsihic şi stres emoţional - factori patogeni ce provoacă perturbări de adaptare. Stresul de lungă durată este privit acum ca o patologie care face ravagii datorită crizei economice şi a cerinţelor tot mai pretenţioase impuse de informatizarea excesivă, dar şi de cerinţele impuse de globalizarea economică şi culturală.
             Totuşi, stresul este o parte firească a vieţii noastre, deoarece în multe cazuri este modalitatea care ne determină să răspundem prompt la solicitări. Un nivel optim de stres (eustresul) este bine venit în anumite situaţii, deoarece acest tip de stres ne mobilizează energia în vederea creşterii productivităţii şi eficienţei personale. Stresul negativ (distresul) se caracterizează, în principal, printr-o oboseală prelungită, fără o cauză evidentă, care nu trece după odihnă. Stresul negativ dă dureri de cap, tulburări digestive, dureri de coloană, insomnie şi creează dificultăţi  în îndeplinirea activităţilor care ţin de profesie şi viaţa socială. Studii de specialitate ne arată faptul că stresul, în special, stresul legat de activitatea profesională, apare atunci când solicitările şi mediul de lucru depăşesc capacitatea omului de a-i face faţă sau de a-l menţine sub control. (…)


Vizualizari: 9162