Acest site folosește cookie. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra.
Astrograma.pro
2017-08-30 01:06:06
Dragostea în cuplu: când ai experimentat-o cu adevărat, lasă o impresie de durată;

A UITA - un verb pe care inima nu-l înțelege

A UITA - un verb pe care inima nu-l înțelege
 lui de a uita: “nu mai iubesc, adevărat, dar poate o iubesc. Dragostea este atât de scurtă, iar uitarea este atât de lungă”.


Această poezie frumoasă a lui Pablo Neruda spune cu strălucire dificultatea și durerea uitării când cineva a iubit pe cineva:

În seara asta pot să scriu cele mai dureroase versuri.
Pot scrie, de exemplu: "Noaptea este înstelată,
Iar stelele albastre tremură în depărtare."

Vântul de noapte se rotește pe ceruri și cântă.

În seara asta pot să scriu cele mai dureroase versuri.
Da, am iubit-o, și, uneori, m-a iubit inapoi.

În nopți, cum a fost în seara asta, am ținut-o în brațele mele.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul infinit.

Am iubit-o, și, uneori, m-a iubit inapoi.
Cum n-aș fi putut să-i iubesc ochii ei mari și încăpățânați.

În seara asta pot să scriu cele mai dureroase versuri.
Să cred că nu am avut-o. Simțind că am pierdut-o.

Auzind imensa noapte, cu atât mai mult fără ea.
Versul cade în sufletul meu ca roua pe iarbă.

Nu contează că dragostea mea n-o mai poate păstra.
Noaptea este plină de stele și nu este cu mine.

Asta-i tot. Cineva cântă la distanță. In zare.
Sufletul meu nu este mulțumit că a pierdut-o.

Ca și când ar putea ajunge la ea, ochii mei încearcă să o găsească.
Inima mea o caută și ea nu este cu mine.

Aceeași noapte leagănă aceiași arbori.
Numai noi, cei de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, adevărat, dar cum am iubit-o odată.
Vocea mea voia ca vântul să-i atingă urechea.

Altuia. Va fi a altuia. Ca și înainte, mi-a avut sărutările.
Vocea ei, corpul ei palid. Ochii ei infiniți.

Nu o mai iubesc, adevărat, dar poate că o mai iubesc.
Dragostea este atât de scurtă, iar uitarea este atât de lungă.

Pentru că în nopți, cum este asta, am ținut-o în brațe,
Sufletul meu nu este mulțumit că a pierdut-o.

Aceasta este ultima durere din pricina ei,
Și acestea vor fi ultimele versuri pe care le scriu pentru ea
". (traducerea îmi aparține)


Amintirile dragostei noastre sunt înăbușite în noi. Nici timpul, nici furia, nici disconfortul nostru, nici faptul că suntem cu altcineva nu ne pot face să uităm.


De fapt, încercarea de a fi cu cineva cât mai curând posibil pentru a uita este destul de comună. De obicei, nu aduce rezultate bune, pentru că doar ne păcălim pe noi înșine și pe cealaltă persoană.


Uitarea nu este soluția


Continuarea vieții noastre după ce sa întâmplat, nu se face uitând tot ce am experimentat. Mai degrabă vine prin a accepta că fiecare perioadă a vieții noastre ne lasă lucruri incurabile.


Singurul lucru care există chiar acum este prezentul nostru, iar soluția depinde de modul în care ne hotărâm să ne plasăm. Putem extrage din trecut ceea ce ne ajută în viața noastră prezentă prin integrarea celor două: prezentul și viitorul.


Fiecare experiență, bună sau rea, nu va avea nici o modalitate de a o schimba. Din acest motiv, avem posibilitatea să luăm toate lecțiile posibile și să le integrăm în experiența noastră.


În dragoste, când trecem printr-o perioadă proastă, încercăm să o uităm; Avem ocazia să ne cunoaștem mai profund; Astfel încât să nu continuăm să repetăm aceleași greșeli cu aceleași sentimente care nu au fost rezolvate.

Nu încerca să uiți cititorule! Învață!
 


La revedere draga mea!
Nu uita că în fiecare zi îți dăruiesc o previziune și o etalare de tarot.
Te aștept!


Astro-expert Lunaala Moirae®
Urmărește-mă pe Facebook - Click aici
Urmărește-mă pe Google+ - Click aici
​Urmărește-mă pe Linkedin - Click aici

 



Opinii


Spune-ţi opinia

Autentifică-te sau Înregistrează un cont nou pentru a putea scie o opinie


Dragostea în cuplu: când ai experimentat-o cu adevărat, lasă o impresie de durată; O amintire care va rămâne întotdeauna înrădăcinată în tot ceea ce a fost experimentat și simțit, unde uitarea nu poate avea loc.

 

Autor: LUNAALA - 
Percepția noastră asupra duratei dragostei va fi întotdeauna oarecum subiectivă. Oricât de mult a durat, va părea întotdeauna puțin pentru noi, pentru că ne-ar plăcea pentru mai mult timp și pentru că intensitatea ei ne atrage ca un drog care ne transformă în dependenți. Extazul care ne face să simțim dragostea face totul minunat; Ca și cum viața dobândește mai multe culori și ne pare că suntem plini de bucurie și impuls.


În această stare de “har” nu există distanțe și limite; Totul este magic.


Când indiferența apare sau nu există nici o legătură, ideea uitării apare în viața noastră, ca soluție pentru a merge mai departe și a nu suferi în mod constant. Cu toate acestea, nu putem controla obscuritatea noastră prin voința noastră.


Pablo Neruda știe să-și exprime acest lucru bine în "Poemul 20" din cartea "Douăzeci de poezii de dragoste și un cântec de disperare", care reflectă incapacitatea . . .


Vizualizari: 8958